referi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. référer, germ. refereren)

1. intr. a face un referat; a raporta.
2. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva.

referință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. référence, germ. Referenz)

1. raportare, referire, informație dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza.
2. de ~ = la care se poate face referire; important.
3. (mat., fiz.) sistem de ~ = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafețe) imobile unul față de celelalte, la care se raportează pozițiile corpurilor; reper.

referire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (referi)

1. faptul de a (se) referi.
2. cu ~ la = referitor la...

referitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (referi + -tor)

1. care se referă la..., privitor la...
2. ~ la = despre, în legătură cu...

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.

academist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.