reflux

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. reflux)

1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui.
2. (fig.) descreștere, regres.
3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură; lichidul astfel obținut.
4. (med.) revenire a unei unde de lichid.

avanplajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-plage)

1. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului.

deflegmator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déflegmateur)

1. dispozitiv pentru deflegmare, care separă prin condensare parțială o parte din vaporii unei coloane de distilație pentru a-i face să reintre în turn sub formă de reflux; parte a alambicului în care are loc deflegmația.

etală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étale)

1. apa staționară dintre flux și reflux.

maree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marée)

1. mișcare periodică de ridicare (flux) sau coborâre (reflux) a nivelului apelor mării sau oceanului (de două ori pe zi), datorită atracției gravitaționale a Lunii și a Soarelui.
2. ~ atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice, provocată de variația temperaturii ori de atracția Lunii sau a Soarelui; ~ neagră = pânză de petrol din accidente ale petrolierelor, care plutește pe mare, poluând-o.

marnaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. marnage)

1. amplitudinea sau denivelarea dintre mareea maximă și cea minimă (flux și reflux).

oceanoplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. océano-plancton)

1. comunitate de organisme acvatice vii care trăiesc fie suspendate în coloana de apă care aparține oceanului, fie plutind lângă suprafață, cu o locomoție mică sau deloc (aceste organisme sunt la cheremul curenților și rătăcesc oriunde le duce fluxul sau refluxul de apă); plancton oceanic.