Dictionar

reformat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reforma)

1. scos din uz ca inutilizabil.
2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt.
3. care ține de cultul religios protestant.
4. (s. m. f.) protestant calvin.
 

reformator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réformateur, lat. reformator)

1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).
 

anglicanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglicanisme)

1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.
 

baptist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. baptiste)

1. I. care se referă la baptism, doctrină religioasă reformată conform căreia numai adulții pot fi botezați.
2. II. adept al baptismului.
 

husit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hussite)

1. I. privitor la husitism (mișcare religiosă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani).
2. II. adept al husitismului.
3. partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Jan Hus (1370- 1415).
 

ireformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irréformable)

1. care nu poate fi reformat, corectat.
2. prea rigid pentru a fi reformat.
3. (antonim) reformabil.
 

lollarzi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lollardes)

1. preoți săraci, predicatori care propagau idei reformatoare antifeudale și împotriva funcționarilor regali; participanți la mișcarea țărănească din sec. XIV îndreptată împotriva bisericii catolice și a exploatării feudale în câteva țări din apusul Europei.
2. (în Anglia) adepți ai doctrinei reformatorului Wycliff.
 

protestant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. protestant)

1. I. referitor la protestantism, la protestanți; reformat, (înv.) protestanticesc.
2. care aderă la una dintre confesiunile reformate (sau la o biserică sau o sectă care este descendentă din aceasta).
3. care aparține religiei reformate.
4. II. adept al protestantismului.
5. adept al religiei reformate.
6. (antonime) catolic, (înv.) papist.