decimație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. décimation, lat. decimatio)
Etimologie: (fr. décimation, lat. decimatio)
1. (istorie militară) faptul de a decima, de a ucide un soldat din zece, prin tragere la sorți, în unitățile care au refuzat lupta; decimare, decimat.
2. (prin ext.) acțiunea de ucidere în masă; decimare, decimat.
3. strângere a decimei; (înv., pop.) decimărit.
4. (var.) (înv.) decimațiune.