reg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reg.)

1. suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei.

complet; întreg

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT completus
2. FR complet; entier
3. EN complete; perfect; thorough
4. DE vollständig; vollzählig
5. RU зaвершенный; полный
6. HU teljes, hiánytalan

coreg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. khoregos)

1. (ant.) personaj care intona o arie improvizată în jurul unui altar.

regae

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. reggae)

1. muzică jamaicană, cu ritm sincopat; dansul respectiv.

regal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Regal)

1. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie.

regal 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. régal, it. regalo)

1. masă mare, banchet.
2. dar plăcut, cadou.
3. (fig.) plăcere deosebită, încântare.

regal 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régal, lat. regalis, it. regale)

1. de rege; regesc.
2. demn de un rege, maiestuos.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

abnorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” +‎ norma „standard” + -is)

1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobișnuit.
2. (antonime) normal, obișnuit.