Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT illegitimus
2. FR illégitime
4. DE illegitim, ungesetzlich; unrechtmäßig; regelwidrig
5. RU незaконный; иллеrитимный
6. HU szabálytalan; szabályellenes
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réglementaire)
1. conform unui regulament; regulamentar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)
1. plăcere, distracţie, divertisment.
2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-stop)
1. instalaţie de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulaţiei pe străzi.
2. instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avertissement)
1. înştiinţare prealabilă, prevenire.
2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrière)
1. loc de intrare într-un oraş unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.
2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau şosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o şosea.
3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.
4. linie de plecare (la cursele de cai); start.
5. stare marcând limitele posibilităţilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv).
Parte de vorbire: s.
Origine: (dispecer + -iza)
1. acţiunea de control şi reglementare operativă şi permanentă a unui proces.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (etică + -ian)
1. specialist în etică, știință care se ocupă de principiile de reglementare ale acțiunii și conduitei morale.