Parte de vorbire: s.n
Origine: (lat. regressus, fr. régrès)
1. revenire de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin.
2. (jur.) acțiune de ~ = acțiune prin care cineva care a plătit o sumă de bani din culpa altuia se întoarce împotriva acestuia pentru recuperarea sumei plătite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. régresser)
1. a da înapoi, a merge îndărăt; a decădea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (regres + -ant)
1. cel care ridică pretenţii de rambursare a sumei plătite pentru o poliţă sau un cec protestat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Regressat)
1. cel faţă de care regresantul ridică pretenţia de rambursare a sumei plătite pentru o poliţă sau un cec protestat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régression)
1. revenire la o stare anterioară; micșorare în intensitate sau cantitate.
2. (psihologie) revenire la o etapă anterioară mai puțin dezvoltată din punct de vedere emoțional și mental.
3. regresiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régression, lat. regressio)
1. retragere a apelor oceanului planetar în anumite zone, cauzată de ridicarea suprafețelor uscatului, de mișcări tectonice lente etc.
2. micșorare a extensiunii geografice a unui fenomen (lingvistic, morfologic etc.).
3. mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele.
4. distrugere progresivă a memoriei.
5. proces prin care se revine la un nivel anterior de dezvoltare a unui comportament, a unui proces psihic.
6. (biol.) revenire a unei specii sau a unui organ la un stadiu mai puțin evoluat.
7. repetare detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă.
8. (stat.) determinare a mărimii aproximative a unui fenomen prin mărimea unui alt fenomen.
9. (ec.) trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. régressif)
1. care merge, care dă înapoi; contrar progresului.
2. derivare ~ă = procedeu de formare a unui cuvânt nou de la un cuvânt existent în limbă prin suprimarea unui afix; mișcare ~ă = mișcare în direcția inversă celei normale.
3. (biol.) referitor la o regresiune, care constituie o regresiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antholyse)
1. metamorfoză regresivă a organelor florale.
2. separare, multiplicare a elementelor florale.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. atrophia „privare de hrană”)
1. „lipsa vitalități, slăbire, debilitate, regresiune”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cataplasie)
1. (med.) reversie (degenerativă) a celulelor sau a țesutului la o formă anterioară sau mai primitivă; metaplazie regresivă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. décadent)
1. I. care ține de decadentism; propriu decadentismului, o mișcare literară și artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a precedat simbolismul.
2. care se găsește în decadență, în declin; în regres.
3. care este indiciul sau rezultatul decadenţei.
4. II. adept al decadentismului.
5. persoană care aparține unei epoci de decadență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadence, lat. decadentia)
2. corupţie, degradare morală, depravare.