OK
X
regret
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. regret)
1.
părere
de
rău;
remușcare,
căință.
regreta
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. regretter)
1.
a-i
părea
rău(după
ceva
sau
cineva);
a
avea
remușcări,
a
se
căi.
regretabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. regrettable)
1.
care
provoacă
părere
de
rău;
(vrednic)
de
regretat.
regretat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. regretté)
1.
(cel)
a
cărui
moarte
a
provocat
regrete.
compuncțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. componction)
1.
(religie)
durere,
regretul
de
a-l
fi
jignit
pe
Dumnezeu;
contrițiune,
pocăință.
2.
atitudine,
care
poate
fi
afectată
și
ostentativă,
de
regret,
umilință,
contemplare.
3.
(ironic)
aer
solemn
ușor
ridicol,
gravitate
afectată
sau
exagerată.
lamentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. lamentation, lat. lamentatio)
1.
acțiunea
de
a
se
lamenta
și
rezultatul
ei;
lamentare.
2.
plângere
puternică
și
prelungită,
uneori
de
natură
religioasă
și
rituală,
prin
care
se
deplânge
o
nenorocire
publică
sau
personală.
3.
(prin
ext.)
plângere
lungă
amară
și
vie
care
exprimă
ciudă,
regret,
recriminare
etc.
4.
(prin
analogie)
plâns,
zgomot
plângăcios
(emis
de
un
animal
sau
de
un
lucru).
5.
(var.
înv.)
lamentațiune,
lamentăcie.
nostalgic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. nostalgique)
1.
plin
de
nostalgie,
care
predispune
la
nostalgie.
2.
copleșit
de
un
sentiment
de
nostalgie.
3.
care
simte
tristețe
cauzată
de
dorul
de
țară,
de
regretul
pentru
trecut
etc.
4.
melancolic,
trist.
nostalgie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. nostalgie, gr. nostalgia)
1.
sentiment
de
tristețe
provocat
de
dorința
de
a
regăsi
ceva
trecut,
de
a
revedea
ceva
iubit;
dorință
(plină
de
regrete)
pentru
ceva
greu
de
realizat.
regretabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. regrettable)
1.
care
provoacă
părere
de
rău;
(vrednic)
de
regretat.
regretat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. regretté)
1.
(cel)
a
cărui
moarte
a
provocat
regrete.