Rezultate principale (Regulament):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. regulamentum)
1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații.
2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei.
Rezultate secundare (Regulament):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (regulament + cadru)
1. regulament cu caracter general.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. réglementaire, it. regolamentare)
1. prevăzut în sau care ține de regulament; conform unui regulament; reglementar.
2. (înv.) care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)
1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arbitrer)
1. a soluţiona un diferend ca arbitru.
2. a conduce desfăşurarea regulamentară a unei competiţii sportive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)
1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. commissaire, rus. komissar)
1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie.
4. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contravention)
1. încălcare a dispoziţiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau sancţiune administrativă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deroga + -bil)
1. (despre legi, regulamente etc.) care permite derogări.