Dictionar

Rezultate secundare (Regulamentar):

Regulamentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. réglementaire, it. regolamentare)

1. prevăzut în sau care ține de regulament; conform unui regulament; reglementar.

2. (înv.) care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic.

3. (antonim) neregulamentar.


Arbitra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arbitrer)

1. a soluţiona un diferend ca arbitru.

2. a conduce desfăşurarea regulamentară a unei competiţii sportive.


Dublu 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. double)

1. adj. care este de două ori mai mare; îndoit.

2. din două obiecte identice sau de aceeaşi natură.

3. (s. m.) ~ băieţi (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei.

4. minge = mişcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc.

5. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realităţii.


Faulta

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (engl. fault)

1. (sport) a comite un fault, o acțiune neregulamentară de joc.


Henţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hands)

1. (fotbal) atingerea neregulamentară a balonului cu mâna.


Obstrucţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstruction, lat. obstructio)

1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație.

2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară).

3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă împiedice pe atacantul advers și ajungă mingea fără ca el însuși încerce s-o joace.

4. acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul lovească.


Reglementar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réglementaire)

1. conform unui regulament; regulamentar.