Dictionar

Reizbucni

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (re- + izbucni)

1. a izbucni din nou.

Reizbucnit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. reizbucni)

1. izbucnit din nou.

Redeştepta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réveiller)

1. tr., refl. a (se) deştepta din nou, a readuce (în simţiri), a-şi reveni în fire.

2. (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni.

3. tr. a reaminti, a evoca.