Rezultate principale (Relaxa):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. relaxer, lat. relaxare)
1. refl. a face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune, destins.
3. tr., refl. a(-şi) destinde (corpul, muşchii).
4. (fig.) a (se) linişti; a(-şi) scădea tensiunea nervoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Relax, n. com.)
1. tip de saltea din burete de material plastic.
Rezultate secundare (Relaxa):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. relaxant)
1. I. care relaxează; care favorizează relaxarea, detenta.
2. care diminuează tonusul musculaturii striate.
3. II. medicament natural sau de sinteză care produce paralizia mușchilor striați.
4. medicament capabil să ofere o stare de relaxare fizică (în special musculară) sau psihică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (relaxa)
2. liniștire a nervilor; destindere.
3. scădere din intensitate a tensiunii dramatice.
4. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă.
5. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relaxation)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + relaxare)
1. relaxare prin resurse proprii, fără calmante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bathycardie)
1. (med.) situare mai jos a inimii (din cauza relaxării vaselor mari).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. colpopexie)
1. (med.) fixare chirurgicală a vaginului la ţesuturile înconjurătoare.
2. (med.) sutura unui vagin relaxat și prolaps la peretele abdominal; vaginopexie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. confort)
1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coll/jazz/)
1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reţinută, cu sonorităţi puţin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.