Dictionar

relaxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. relaxation)

1. relaxare (3).
 

colpopexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colpopexie)

1. (med.) fixare chirurgicală a vaginului la țesuturile înconjurătoare.
2. (med.) sutura unui vagin relaxat și prolaps la peretele abdominal; vaginopexie.
 

confort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
 

cool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. coll/jazz/)

1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reținută, cu sonorități puțin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.
 

decontracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décontraction)

1. acțiunea de a (se) decontracta; decontractare.
2. (revenire la) starea de relaxare a unui mușchi în urma contracției acestuia; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.
3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.
4. (antonime) contracție, contractare.
 

destins, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (destinde)

1. care a pierdut din încordare, care nu este întins; relaxat, calm, liniștit.
 

familiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. familier, lat. familiaris)

1. care are un comportament liber și relaxat; prietenos.
2. care este binecunoscut, obișnuit cuiva; știut.
3. care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; nepretențios, simplu.
4. care este folosit într-un cadru foarte intim, apropiat, neprotocolar.
5. (prin ext.) lipsit de respect; ireverențios.
6. (var.) (înv.) familier.
7. (antonime) ceremonios, protocolar.