Dictionar

releva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. relever)

1. tr. a scoate în evidență, a reliefa, a evidenția, a sublinia.
2. refl. a se dovedi, a se manifesta ca...
 

preleva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prélever)

1. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu.
2. a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat.
 

relevabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. relevable)

1. care merită a fi relevat.
 

relevant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. relevant)

1. care relevă, care iese în evidență.
2. (lingv.) distinctiv.
 

relevanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. relevance, germ. Relevanz)

1. calitatea de a fi relevant; importanță.
 

relevație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Relevation)

1. relevare.
 

arteriocenteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arterio- + -centeză)

1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.
 

autocheratoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + cheratoplastie)

1. refacere plastică a corneei distruse cu materialul prelevat de la același bolnav.
 

bronhospirometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchospirométrie)

1. metodă de explorare a funcției pulmonare prin prelevarea de aer din bronhii.
 

check-up

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. check-up)

1. examen medical constând dintr-un ansamblu de probe prelevate sistematic și permanent pentru a aprecia starea organelor și funcționarea lor.
 

citodiagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytodiagnostic)

1. diagnostic bazat pe examenul microscopic al țesuturilor prelevate din organism; citoscopie.
 

citoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cytoscopie)

1. (med.) metodă de diagnosticare bazată pe studiul microscopic al celulelor prelevate din organism; citodiagnostic.