Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. relevant)
1. care relevă, care iese în evidenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relevance, germ. Relevanz)
1. calitatea de a fi relevant; importanţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. colloquialism)
2. registru relevant al limbajului colocvial, utilizat în viața de zi cu zi, în conversații non-formale; cuvânt, expresie din limbajul colocvial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (elimina)
2. a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reţine esenţialul, lucrul căutat etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. hitlérien)
1. I. care se referă la Adolf Hitler, regimul sau doctrina lui.
2. relevant pentru acest regim politic.
3. (despre un regim) dictatorial.
4. II. adept, partizan al hitlerismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. irrelevant)
1. care nu are legătură cu ceva sau nu este important pentru ceva; nerelevant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. irrelevance)
1. însuşirea de a fi irelevant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. joncture)
1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.
2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.