remedia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. remédier, lat. remediare)

1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație).

remediabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. remédiable)

1. care poate fi remediat; care se pretează la remediere; vindecabil.
2. (fig.) care poate fi corectat; pentru care se poate găsi un mijloc de îmbunătățire; reparabil; corigibil.
3. (anton.) iremediabil, neremediabil.

remedial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. remedial)

1. curativ; care oferă un remediu.
2. menit să corecteze sau să îmbunătățească abilitățile deficitare la o anumită materie.

remediat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. remedia)

1. care a scăpat de o boală, de o suferință; vindecat.
2. care s-a schimbat din rău în bine; îmbunătățit.
3. readus la forma normală, dreaptă; readus la starea inițială; îndreptat.

auriculotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auriculotomie)

1. deschidere a unui auricul al inimii, pentru a remedia o malformație cardiacă; atriotomie.

autoasigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a mașinii (auto) împotriva calamităților naturii și a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.

iremediabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irrémédiable, lat. irremediabilis)

1. care nu se poate remedia, îndrepta.
2. (adv.) cu desăvârșire, definitiv.

pilorostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pylorostomie)

1. fistulă gastrică, practicată la nivelul pilorului pentru a remedia o stenoză esofagiană.

remediabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. remédiable)

1. care poate fi remediat; care se pretează la remediere; vindecabil.
2. (fig.) care poate fi corectat; pentru care se poate găsi un mijloc de îmbunătățire; reparabil; corigibil.
3. (anton.) iremediabil, neremediabil.

suplea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. suppléer)

1. tr. a suplini.
2. intr. a compensa, a remedia.