Dictionar

Remitenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémittence)

1. remisiune (2).

2. împotrivire, rezistenţă la forţă; (p. ext.) recalcitranţă.


Remisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémission, lat. remissio)

1. iertare.

2. (la catolici) iertare a păcatelor.

3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitenţă.