renova

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rénover, lat. renovare)

1. a înnoi, a repara.

prenovă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pränova)

1. novă care, înaintea unei explozii interne, se prezintă ca o stea pitică albastră, fierbinte.

renovație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rénovation)

1. acțiunea de a renova și rezultatul ei; renovare.
2. procesul de reconstituire sau de îmbunătățire a structurilor sparte, deteriorate sau învechite.
3. înlocuirea pieselor sau elementelor, uzate sau nu, într-o mașină sau echipament industrial, în general pentru îmbunătățirea performanței.
4. (fig.) înnoire, schimbare.
5. (var.) renovațiune.

renovator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rénovateur)

1. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor.

postnovă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Postnova)

1. novă a cărei strălucire, după explozie, se reduce la valoarea inițială (prenovă).

renovație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rénovation)

1. acțiunea de a renova și rezultatul ei; renovare.
2. procesul de reconstituire sau de îmbunătățire a structurilor sparte, deteriorate sau învechite.
3. înlocuirea pieselor sau elementelor, uzate sau nu, într-o mașină sau echipament industrial, în general pentru îmbunătățirea performanței.
4. (fig.) înnoire, schimbare.
5. (var.) renovațiune.

înnoitură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (înnoi + -tură)

1. acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; inovație, înnoire, renovare, repetare.
2. asemănare cu ceva nou, prin înlocuirea a ceea ce era vechi, uzat.
3. prelungire a valabilității unei autorizații, a unui document.
4. producere a unui eveniment nou.
5. punere a unui lucru nou în locul altuia vechi.
6. refacere a puterii și energiei.
7. regenerare și întinerire a unui organism.
8. reluare a unei acțiuni.
9. schimbare a hainelor vechi cu unele noi.
10. (înv.) schimbare a domniei țării.
11. (înv.) sfințire a unei construcții.

recondiționare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. recondiționa)

1. acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare.
2. readucere (a unui utilaj, vehicul etc.) în stare de funcționare.
3. (prin ext.) reparare (a unui obiect de uz curent).

recondiționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. recondiționa)

1. care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut.
2. care a fost restabilit la dimensiunile și caracteristicile inițiale.