Dictionar

Renumit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. renommé)

1. cu renume; celebru, vestit, ilustru.


Celebru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. célèbre, lat. celeber)

1. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru.


Damaschetă

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. damasquette, it. damaschetto)

1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.

2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.


Digeste

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. digesta, fr. digestes)

1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.


Divă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. diva)

1. cântăreaţă cu renume; artistă de cinematograf renumită; star.


Faimos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fameux, lat. famosus)

1. renumit, vestit, celebru.


Falern

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falerne, lat. falernum)

1. (ant.) vin renumit de Falerno (Italia).