Dictionar

reparație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare.
2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă.
 

preparație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préparation, lat. praeparatio)

1. preparare.
2. produs special preparat în vederea unor cercetări de laborator.
3. meditație (3).
 

anuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuloplastie)

1. reparație chirurgicală a unui orificiu anular.
 

escală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escale)

1. staționare temporară a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparație, pentru debarcarea sau îmbarcarea călătorilor etc.; (p. ext.) oprire.
2. port, localitate unde se face această oprire.
 

mentenanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maintenance)

1. acțiunea de a menține ceva în stare bună sau de funcționare.
2. totalitatea operațiilor de întreținere și reparație ale unui sistem tehnic.
 

nefelometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néphélémétrie)

1. procedeu de analiză constând în a măsura concentrația unei emulsii, comparându-i transparența cu o preparație etalon.
 

radub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radoub)

1. reparație la coca unei nave.
 

remont 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. remont)

1. reparație, revizie (tehnică).