Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réparateur)
1. (şi s.) care repară; reparatoriu.
2. (jur.) care acoperă o pagubă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réparatoire)
1. care repară; care se referă la reparații; reparator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carrossier)
1. adj. (despre cai; şi s. m.) cu mersul elegant, pentru vehicule de lux.
2. s. m. fabricant, reparator de caroserii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. herniotomie)
1. (med.) operaţie reparatorie a unei hernii; operație de hernie strangulată; celotomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (medita + - tor)
1. cel care meditează (II); preparator (II, 3).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. préparateur, lat. praeparator)
1. adj. care prepară; preparatoriu.
2. s. m. f. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc.
3. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții.
4. meditator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préparatoire)
1. preparator (I).