Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. repérage)
1. acțiunea de a repera, de a pune repere, și rezultatul ei; reperare.
2. acțiunea de a localiza poziția a ceva sau a cuiva; reperare.
3. operațiunea prin care se reperează (ceva); reperare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. radiorepérage)
1. determinarea poziției, vitezei și direcției unui obiect cu ajutorul undelor radio; include radiogoniometria, radiolocația, radiotelemetria etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. écholocation)
1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor, prin analizarea ecoului pe care acestea îl trimit înapoi.
2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole (folosind principiul sonarului).
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. radiolokaţiia, engl. radiolocation)
1. metodă care permite determinarea poziţiei unui obstacol prin reflectarea de către acesta a undelor electromagnetice; radioreperaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (repera)
1. acțiunea de a repera, de a pune repere, și rezultatul ei; reperaj.
2. determinare a poziției exacte a unui loc, a unui obiectiv etc.; identificare, reperaj.