Dictionar

Repertoriu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. répertoire, lat. repertorium)

1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar.

2. totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru.

3. totalitatea pieselor scrise de un autor.

4. culegere de texte, de cântece etc.


Fișier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. fichier)

1. colecție de fișe referitoare la același subiect.

2. catalog, repertoriu întocmit pe fișe.

3. mobilier special destinat, dulap, cutie unde se țin fișe.

4. (inform.) colecție de date digitale reunite sub un singur nume, înregistrate pe un suport de stocare permanent.


Iconologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconologie)

1. ştiinţă care studiază atributele ce caracterizează personajele unei mitologii, necesare artiştilor pentru a le reprezenta.

2. repertoriu de simboluri.

3. disciplină care studiază şi interpretează reprezentările din artele plastice.


Muzicorama

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (muzică + -oramă)

1. grupaj de emisiuni radiofonice sau de televiziune în care sunt adunate noutăţi muzicale (din repertoriul de muzică uşoară).


Pop-music

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pop-music)

1. muzică din repertoriul varietăţilor, destinată marelui public.


Rampă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rampe, germ. Rampe)

1. teren înclinat, privit în sensul în care urcă.

2. porțiune din traseul unei căi ferate sau a unui drum în pantă urcătoare.

3. platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată.

4. ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare și ghidare de pe care se lansează avioanele catapultate sau rachetele.

5. balustradă la o scară sau la un pod.

6. barieră.

7. partea din față a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile.

8. a vedea lumina ~ei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă.

9. compartiment din melcul urechii interne; scală.


Repertoar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. répertoire)

1. inventar metodic (enumerare, listă, tabel etc.) în care informațiile sunt clasificate într-o ordine care facilitează găsirea acestora; (p. metonimie) suportul pentru aceste informații.

2. repertoriu.