Dictionar

Rezultate principale (Reprezenta):

Reprezenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. représenter, lat. repraesentare)

1. tr. a înfățișa, a reda.

2. a da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru.

3. a fi reprezentantul, delegatul cuiva.

4. a constitui, a fi, a însemna.

5. (mat.) a exprima o legătură între mai multe mărimi.

6. refl. a-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-și imagina.


Rezultate secundare (Reprezenta):

Reprezentabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. représentable)

1. (despre piese de teatru) care se poate reprezenta.


Reprezentant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. représentant)

1. persoană care reprezintă pe cineva și acționează în numele acestuia (ex. mandatar).

2. persoană desemnată de un grup pentru a acționa în numele acestuia (ex. reprezentant sindical, parlamentar).

3. persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică.

4. persoană, animal, lucru pe care îl considerăm tip (al unei clase, al unei categorii).

5. persoană care vizitează clienții în numele unei companii (ex. comis-voiajor).

6. (matematică) specimen localizat și observabil al unui vector.


Reprezentanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Repräsentanz)

1. organ care reprezintă o colectivitate.

2. ~ națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților; ~ diplomatică = organ permanent de stat pentru relațiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat; misiunea diplomatică.

3. agenție a unei întreprinderi comerciale.

4. caracter reprezentativ.


Reprezentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reprezenta)

1. acțiunea de a reprezenta.

2. înfățișare, redare (cu mijloace plastice), reproducere.

3. cheltuieli de ~ = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană.

4. reprezentație.

5. imagine senzorială a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocată în conștiință în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare.


Reprezentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. représentation, lat. reprezentatio)

1. interpretare pe scenă a unei piese de teatru, a unei opere; spectacol.


Reprezentaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. representational)

1. care se referă la sau se caracterizează prin reprezentare; realist, figurativ.

2. referitor la arta care urmărește înfățișeze aspectul fizic al lucrurilor.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abstractism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.

2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.


Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Acreditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.

2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.


Acreditat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (acredita)

1. (şi s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic.