Dictionar

reprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réprimer)

1. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.).
 

reprimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réprimable)

1. care trebuie, care poate fi reprimat; represibil.
 

reprimandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réprimande, it. reprimenda)

1. dojană, mustrare severă; aducere la ordine.
 

albigenzi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (după fr. albigeois)

1. adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.
 

antidictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + dictatorial)

1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
2. (antonim) dictatorial.
 

antiterorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + terorist)

1. care are ca scop reprimarea acțiunilor teroriste; care luptă împotriva terorismului.
 

cleptoman, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cleptomane)

1. I. care suferă de cleptomanie; care suferă de o tendință patologică de a comite furturi.
2. II. persoană care suferă de cleptomanie; persoană cu o dorință ireprimabilă de a fura.
 

defulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (defula + -tor)

1. referitor la defulare.
2. care dă frâu liber instinctelor reprimate.
 

incoercibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incoercibilité)

1. caracterul a ceea ce este incoercibil, a ceea ce nu poate fi reprimat.
2. proprietate a unui gaz de a nu putea fi comprimat într-un recipient.
3. (anton.) coercibilitate.