Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reprocher)
1. a aduce cuiva reproşuri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + reproşa)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. reprochable)
1. care merită reproșuri; demn de reproşuri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + reproşa)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correct, lat. correctus)
1. (şi adv.) conform normelor, regulilor; fără greşeală.
2. (despre oameni) cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impeccable, lat. impeccabilis)
1. perfect, desăvârşit, ireproşabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impeccabilité)
1. calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire.
2. caracterul a ceea ce este perfect executat, ireproșabil.
3. (teologie) starea celui care este incapabil să păcătuiască.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imputer, lat. imputare)
1. tr., refl. a(-şi) reproşa purtări, fapte reprobabile.
2. tr. a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse în gestiune etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréprochabilité)
1. calitatea a ceea ce este ireproşabil.