Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. reprochable)
1. care merită reproșuri; demn de reproşuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correct, lat. correctus)
1. (şi adv.) conform normelor, regulilor; fără greşeală.
2. (despre oameni) cu o ţinută, o atitudine, o purtare ireproşabilă; cinstit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impeccable, lat. impeccabilis)
1. perfect, desăvârşit, ireproşabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impeccabilité)
1. calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire.
2. caracterul a ceea ce este perfect executat, ireproșabil.
3. (teologie) starea celui care este incapabil să păcătuiască.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréprochabilité)
1. calitatea a ceea ce este ireproşabil.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. perfectus, germ. perfekt)
1. adj. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil.
3. (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi.
4. adv. cu desăvârșire.
5. (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent!
6. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. reprochable)
1. care merită reproșuri; demn de reproşuri.