Dictionar

Reprobativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. reprobative, fr. réprobatif)

1. care exprimă reprobare, un blam, o dezaprobare sau o judecată dură; care condamnă; reprobator.


Reprobator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réprobateur, lat. reprobator)

1. care reprobă; reprobativ.