Dictionar

Rezultate secundare (Reproducător):

Reproducător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (reproduce + /ă/tor)

1. (animal domestic selecţionat) pentru reproducere.


Andropatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropathie)

1. (med.) termen care se referă la toate afecțiunile și bolile specifice bărbaților, care sunt în esență boli legate de sistemul reproducător masculin sau legate de disfuncții ale hormonilor masculini.


Apoteciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothécium)

1. organ reproducător, la ascomicete şi licheni, în care se formează ascele.


Arhicarp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archicarpe)

1. organ reproducător femel al ascomicetelor.


Castraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.

2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.

3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.

4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.

5. (var.) castrațiune.


Fizalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physalie)

1. animal celenterat marin, din ordinul sifo-noforelor, dintr-o veziculă flotantă, care susţine polipii reproducători, nutritivi, şi filamente urzicătoare lungi.


Gemulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gemmule, lat. gemmula)

1. parte componentă a embrionului la plante, dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare.

2. masă sferică, de celule nediferențiate, prin care spongierii se înmulțesc asexuat.

3. muguraș reproducător imaginat de Darwin pentru a explica ereditatea.