OK
X
repugnanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. répugnance, lat. repugnantia)
1.
silă,
dezgust;
scârbă,
greață,
aversiune.
pareză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Parese)
1.
repugnanță
față
de
muncă,
de
efort;
lentoare,
nonșalanță.
repugna
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. répugner, lat. repugnare)
1.
a
experimenta
un
sentiment
de
repulsie;
a
cauza,
a
inspira
repugnanță.
2.
a-i
produce
cuiva
silă,
oroare;
a-i
displăcea
profund.
3.
(antonime)
a
atrage,
a
delecta.
repugnant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. répugnant)
1.
care
repugnă,
care
inspiră
repugnanță,
aversiune;
dezgustător,
respingător.
2.
(antonime)
ademenitor,
seducător,
șarmant,
tentant.
ordurie
Parte de vorbire:
s.f. (livresc)
Etimologie: (cf. fr. ordure)
1.
materie
stricată
și
repugnantă;
murdărie,
gunoi.
2.
(fig.)
vorbire,
scriere,
acțiune
murdară
sau
obscenă;
obscenitate.
3.
(sinonim)
ordură.