Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réputé)
1. cu bună reputaţie; renumit, preţuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réputation, lat. reputatio)
1. părere publică (bună sau rea) despre cineva.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)
1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébrité, lat. celebritas)
1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume şi prestigiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. célèbre, lat. celeber)
1. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. compromittere, fr. compromettre)
1. tr., refl. a face să(-şi) piardă buna reputaţie; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dénigrant)
1. care denigrează, care atacă reputația cuiva; denigrator.