Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. restaura)
1. acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație.
2. reparare, refacere a unei opere de artă.
3. instaurare din nou a unui suveran, a unei dinastii etc.; reîntronare.
4. restabilire a forțelor; regenerare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + material
1. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor ţesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boulangisme)
1. mişcare şovinistă, în Franţa la sfârşitul sec. XIX, care urmărea restaurarea monarhiei şi un război revanşard împotriva Germaniei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lamina)
1. acţiunea de a lamina; laminaj (1); laminat.
2. metodă de restaurare prin placarea ambelor părţi ale unei file-document cu folii sintetice transparente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. restaurativ)
1. referitor la restaurare; care restaurează sau care permite restaurarea.
2. (drept) justiție ~ă = demers penal care urmărește restabilirea coeziunii sociale prin implicarea autorului unei infracțiuni în corectarea efectelor acesteia, în raport cu victima și, după caz, cu alți membri ai comunității afectate; justiție reparatorie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restauration, lat. restauratio)
1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.
3. perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rechapage)
1. acțiunea de a reșapa și rezultatul ei; reșapare.
2. metodă de restaurare a anvelopelor care constă în înlocuirea benzii de rulare.