Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. restituer, lat. retituere)
1. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (restitui + -bil, cf. fr. restituable)
1. care poate fi restituit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adipolyse)
1. proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză.
2. funcţie prin care un ţesut restituie sângelui grăsimile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. custode, lat. custos, -odis)
1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea şi restituirea cărţilor în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, şi repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désanamorphose)
1. (cinem.) operaţie inversă anamorfozei, care permite restituirea proporţiilor normale ale imaginilor proiectate pe ecran.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désannexer)
1. a retroceda un teritoriu anexat.
2. a desprinde de la o putere străină un teritoriu anexat anterior și a-l restitui țării de care aparținea înainte de anexare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)
1. adj. cu valoare fictivă, convențională.
2. monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare.
3. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis.