restricție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. restriction, lat. restrictio)

1. măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc.
2. fără ~ = fără rezerve, pe deplin.
3. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile și a condițiilor de servicii ale unui sistem tehnic.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

amixie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricție impusă membrilor unei colectivități de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeași castă, rasă, religie etc.

duelist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. duelliste)

1. persoană care se bate într-un duel, care caută oportunități de a lupta într-un duel; (înv.) duelător.
2. (prin restricție) profesor de scrimă.

integralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)

1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale.
2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.

nord-american, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. nordaméricain)

1. (locuitor) din America de Nord și, prin restricție, mai ales din Statele Unite.
2. I. referitor la această zonă geografică, în special la Statele Unite.

turbuseală

Parte de vorbire:  s.f. (Muntenia)  
Etimologie: (nesigură, cf. turbureală)

1. lichid tulbure; tulbureală.
2. (prin restricție) impurități din lichid.
3. vreme întunecată, cu ceață și ploaie.
4. (expr.) a avea (o) ~ la cap = a avea mintea tulbure; a fi amețit de băutură, de nesomn etc.