Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT reticulatus; reticularis
3. EN reticulate; reticulated; netted; net-worked
4. DE netzig; mit Netz; netzartig; netzförmig; genetzt
6. HU háló, hálózatos, hálószerű, hálózott
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réticulé)
1. care prezintă aspectul unei reţele.
2. (anat.) ţesut ~ = ţesut conjunctiv moale, din celule cu multe prelungiri şi cu fibre de reticulină.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR réticulé-ridé
4. DE netzrunzelig; netziggerunzelt
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT reticulatio
2. FR réticulation
3. EN reticulation
5. RU сетчaтость; сетчaтое рaсположение
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réticulation)
1. dispunere în formă de reţea.
2. (fot.) defect constând din crăpături foarte fine ce apar pe suprafaţa negativului, datorită diferenţei de temperatură dintre două băi succesive.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dictyo-, cf. gr. dictyon „mreajă, plasă”)
1. „plasă, rețea, reticulat, arborescent”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictyophylle)
1. (bot.) cu frunze reticulate (în formă de rețea).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. dictyophorus)
1. (despre organe vegetale) împânzit în formă de reţea; reticulat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictyoptère)
1. (despre insecte) cu aripi reticulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réticuline)
1. substanţa proteică, cu fosfor, în ţesutul reticulat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réticulite)
1. inflamaţie a ţesutului reticulat.