Rezultate secundare (Retoric):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
1. adj. care aparține retoricii; de retor.
2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.
4. figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.
5. (peior.) declarație emfatică; afectare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhétoricien)
1. cel care se ocupă cu retorica.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)
1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphérèse)
1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anadiplose)
1. (retorică) reluare a unui cuvânt de la sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice la începutul unităţii următoare (schematizată astfel _______A / A_______); geminaţie, reduplicaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antikategorie)
1. figură retorică prin care se răspunde unor acuzări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiphrase)
1. figură retorică prin care o locuţiune, o frază se întrebuinţează cu un înţeles contrar.