retragere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (retrage)

1. acțiunea de a (se) retrage.
2. ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda.
3. refugiu.
4. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

aluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coş etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laţ, care serveşte la recoltarea sau la însămânţarea microorganismelor.
3. formaţie anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.

ashram

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ashram)

1. ermitaj, locul de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul unui guru pentru a primi învățătura sa.

backhand

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. backhand)

1. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă şi înapoi.

brevignatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brevignathisme)

1. (med.) anomalie contrară prognatismului (maxilar proeminent).
2. (med.) maxilar în retragere; hipognatism.