Parte de vorbire: s.
Origine: (it. riuscita, fr. réussite)
1. izbândă, succes, realizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. irréussite)
1. absența reușitei; lipsă de succes; eșec, nereușită, insucces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caricature, it. caricatura)
1. desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. exagerând intenţionat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitaţie nereuşită, denaturată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kicks)
1. (fam.) nereuşită, insucces, eşec.
2. a da ~ = a nu izbuti, a da greş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clou)
1. partea cea mai reuşită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracţie, de interes; haz, şic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. création, lat. creatio)
1. acţiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reuşită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea fiinţelor create de către Dumnezeu; univers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)
1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échec)