Parte de vorbire: s.
Origine: (revedea)
2. la ~ = formulă de salut la despărţire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. întrevedea)
1. întâlnire între persoane, personalităţi (politice) pentru discutarea unor chestiuni de interes comun.
2. vedere vagă, nedeslușită, ca printr-un ecran; întrezărire.
3. vedere în perspectiva timpului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prevedea)
2. (pl.) măsuri, dispoziții cuprinse într-un act normativ, într-un tratat etc., care trebuie respectate.
3. ~i sociale = sistem de măsuri privind acordarea de asistență socială persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (engl. bye-bye)
1. interjecție folosită pentru a ne lua rămas bun de la cineva; pa, la revedere.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. ciao)
1. (fam.) termen de salut prietenos folosit la momentul întâlnirii sau despărțirii; bună (ziua), salut, la revedere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. disposition, lat. dispositio)
1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii să facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinaţie; vocaţie.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précaution, lat. praecautio)
1. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudenţă, circumspecţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prévision, lat. praevisio)
1. prevedere, anticipare a evoluţiei evenimentelor ce urmează să se producă, folosind analiza ştiinţifică sau judecând în baza unei experienţe de viaţă; prognoză.
2. enunţare a unei judecăţi, a unei teorii care se bazează pe previziune.