Rezultate principale (Revelaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révélation, lat. revelatio)
1. descoperire neaşteptată a unei calităţi, a unui adevăr ascuns etc.
3. a fi o ~ = a depăşi aşteptările, a surprinde, a uimi (prin calităţi).
4. dezvăluire a voinţei divinităţii, făcută cuiva înzestrat cu facultăţi supraraţionale.
Rezultate secundare (Revelaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphanie, gr. epiphania, apariţie)
1. arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelaţie a unei realităţi sacre, mitice; (fig.; poet.) revelaţie a unei lumi nevăzute.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phaino, -ein „a apărea, a străluci”)
1. „apariție, revelație, manifestare, aparență”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ilumina)
1. acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei; iluminat.
2. împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc.
3. producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc.
4. (fig.) trezire a spiritului, a atenției etc.; revelație.
5. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafaţa unui corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalisme)
1. concepţie care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoaşterii lumii pe cale raţională, postulând primatul revelaţiei, intuiţiei, trăirii etc. asupra cunoaşterii raţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mysticisme)
1. concepţie ideologico-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credinţa în existenţa unor forţe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelaţie, intuiţie, extaz; mistică.