Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révélation, lat. revelatio)
1. descoperire neaşteptată a unei calităţi, a unui adevăr ascuns etc.
3. a fi o ~ = a depăşi aşteptările, a surprinde, a uimi (prin calităţi).
4. dezvăluire a voinţei divinităţii, făcută cuiva înzestrat cu facultăţi supraraţionale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révélateur, lat. revelator)
1. adj. care revelează.
2. s. n. developator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-voile)
1. substanţă care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Atomal, n. com.)
1. revelator fotografic pentru granulaţie foarte fină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décelable)
1. care poate fi decelat, revelat.
2. (despre cineva sau ceva) care poate fi remarcat, observat, descoperit, dacă îi acordăm atenție, chiar dacă este ascuns.
3. (despre substanțe) care este în cantitate foarte mică, dar poate fi distins.
4. (despre fenomene, procese) care este foarte puțin intens, dar observabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. développateur)
1. reactiv chimic folosit la developare; developant (1); revelator.
2. substanţă care sintetizează direct pe fibra unei ţesături anumiţi coloranţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaminophénol)
1. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphanie, gr. epiphania, apariţie)
1. arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelaţie a unei realităţi sacre, mitice; (fig.; poet.) revelaţie a unei lumi nevăzute.