Dictionar

revenire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reveni)

1. acțiunea de a reveni; întoarcere.
2. operația de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2).
 

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
 

anabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anabiose)

1. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză.
 

antiepidemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antiepidemisch, fr. antiépidémique)

1. referitor la măsurile și intervențiile care vizează controlul, prevenirea și eradicarea unei epidemii; împotriva epidemiilor.
 

antijivraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigivrage)

1. sistem tehnic pentru prevenirea sau remedierea jivrajului.
 

antitrombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.
 

avertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avertissement)

1. înștiințare prealabilă, prevenire.
2. sancțiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervențiilor sale nereglementare.