Dictionar

Rezultate principale (Revoca):

Revoca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révoquer, lat. revocare)

1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.)2. a destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal.


Rezultate secundare (Revoca):

Revocabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocable, lat. revocabilis)

1. care poate fi revocat.


Revocabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révocabilité)

1. starea de a fi revocabil.


Revocaţie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. révocation, lat. revocatio)

1. acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, vorbind despre un lucru sau un act; demitere, vorbind despre o persoană; revocare.

2. retragere a unei afirmații, a unui cuvânt etc.; revenire asupra celor spuse sau scrise; retractare, revocare.

3. (var.) revocațiune, (rar) revocăciune.


Revocatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocatoire)

1. prin care se revocă; care revocă.

2. (var.) revocator.


Amovibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amovible)

1. (despre funcţionari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.

2. (despre piese, organe de maşină etc.) mobil.


Contramanda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contremander)

1. a revoca, a anula un ordin, o dispoziţie dată.


Contraordin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-ordre)

1. ordin care revocă un alt ordin anterior.


Definitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. définitif, lat. definitivus)

1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.

2. profesor (sau învăţător) ~ = profesor (sau învăţător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârşit, la urma urmelor.


Irevocabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrévocable, lat. irrevocabilis)

1. (şi adv.) care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât definitiv.


Irevocabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrévocabilité)

1. însuşirea a ceea ce este irevocabil.