Rezultate principale (Revoca):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révoquer, lat. revocare)
1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.)2. a destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal.
Rezultate secundare (Revoca):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocable, lat. revocabilis)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révocabilité)
1. starea de a fi revocabil.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. révocation, lat. revocatio)
1. acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, vorbind despre un lucru sau un act; demitere, vorbind despre o persoană; revocare.
2. retragere a unei afirmații, a unui cuvânt etc.; revenire asupra celor spuse sau scrise; retractare, revocare.
3. (var.) revocațiune, (rar) revocăciune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocatoire)
1. prin care se revocă; care revocă.
2. (var.) revocator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amovible)
1. (despre funcţionari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.
2. (despre piese, organe de maşină etc.) mobil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contremander)
1. a revoca, a anula un ordin, o dispoziţie dată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-ordre)
1. ordin care revocă un alt ordin anterior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. définitif, lat. definitivus)
1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.
2. profesor (sau învăţător) ~ = profesor (sau învăţător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârşit, la urma urmelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrévocable, lat. irrevocabilis)
1. (şi adv.) care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât definitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrévocabilité)
1. însuşirea a ceea ce este irevocabil.