Dictionar

Rezultate secundare (Revocat):

Revocaţie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. révocation, lat. revocatio)

1. acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, vorbind despre un lucru sau un act; demitere, vorbind despre o persoană; revocare.

2. retragere a unei afirmații, a unui cuvânt etc.; revenire asupra celor spuse sau scrise; retractare, revocare.

3. (var.) revocațiune, (rar) revocăciune.


Revocatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocatoire)

1. prin care se revocă; care revocă.

2. (var.) revocator.


Amovibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amovible)

1. (despre funcţionari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.

2. (despre piese, organe de maşină etc.) mobil.


Irevocabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrévocable, lat. irrevocabilis)

1. (şi adv.) care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât definitiv.


Revocabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocable, lat. revocabilis)

1. care poate fi revocat.


Revocatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révocatoire)

1. prin care se revocă; care revocă.

2. (var.) revocator.


Revocaţie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. révocation, lat. revocatio)

1. acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, vorbind despre un lucru sau un act; demitere, vorbind despre o persoană; revocare.

2. retragere a unei afirmații, a unui cuvânt etc.; revenire asupra celor spuse sau scrise; retractare, revocare.

3. (var.) revocațiune, (rar) revocăciune.


Rechemare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rechema)

1. acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi.

2. (înv.) acțiunea prin care se aduce înapoi cineva; revocare (a unui ambasador, a unui diplomat etc.). din postul încredințat; rapel.

3. (sintagmă) scrisoare de ~ = scrisoare prin care un diplomat este revocat din postul său și rechemat în țară.