Dictionar

prezident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. président)

1. președinte.
 

rezident, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. résident, lat. residens, germ. Resident)

1. s. m. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului.
2. (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat.
3. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este.
4. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în...
5. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital.
 

rezidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résidence, germ. Rezidenz)

1. reședință.
2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2).
 

rezidențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rézidentiel, it. residenziale)

1. de rezidență (I, 1).
2. rezervat rezidenților diplomatici.
 

rezidențiat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rezident, după secundariat)

1. specializare ca rezident (III).
 

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.
 

dieceză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. diocèse)

1. (Imperiul Roman) circumscripție administrativă, reprezentând o subdiviziune a unei prefecturi, condusă de un vicar.
2. (religie) circumscripție ecleziastică plasată sub jurisdicția unui episcop rezidențial sau a unui arhiepiscop; eparhie ortodoxă; dioceză.
 

președinte, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. président, lat. praesidens)

1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident.
2. cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc.
3. șeful statului în unele republici.
 

președințial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. présidentiel)

1. de președinte, care emană de la un președinte; prezidențial.
2. (var.) preșidențial.
 

președinție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (preşedinte + -ie)

1. funcția de președinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează președintele; prezidenție.
 

prezidențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. présidentiel)

1. adj. care aparține unui președinte; președințial.
2. regim ~ = se referă la un regim politic în care președintele deține puterea executivă.
3. alegeri ~e = alegerea președintelui (republicii).
4. s.f. pl. alegeri prezidențiale.