Rezultate principale (Ricin):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ricin, lat. ricinus, germ. Rizinus)
1. plantă oleaginoasă cu frunze mari, strălucitoare, cu flori roşietice, din seminţele căreia se extrage un ulei, ca lubrifiant şi purgativ.
Rezultate secundare (Ricin):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ricina)
1. toxină vegetală din seminţele de ricin, care aglutinează globulele sângelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affolé)
1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. causer, lat. causari)
1. a pricinui, a produce, a determina.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. causateur)
1. care cauzează, pricinuiește, provoacă ceva; pricinuitor, provocator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. causa, după fr. cause)
1. ceea ce determină apariţia unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiţii, apariţia altui fenomen.
2. problemă socială de mare importanţă, care preocupă o colectivitate largă de oameni.
3. în cunoştinţă de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alţii) pentru aceeaşi cauză.
6. a avea câştig de ~ = a câştiga.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)
1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor.
4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.