Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ride)
1. încreţitură, zbârcitură a pielii obrazului.
2. mică ondulaţie pe suprafaţa unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascaride, lat. ascarida)
1. vierme parazit în tubul digestiv al omului şi al unor animale; limbric.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Chlorid, engl. chloride)
1. (chimie) sare a acidului clorhidric, cum ar fi clorura de sodiu, sau o combinație binară de clor și alt element sau radical; clorură.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. colubrid)
1. (zool.) orice șarpe din familia colubridelor, complet acoperit de solzi și de obicei neveninos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dihybride)
1. hibrid rezultat din dihibridare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homéride)
1. nume dat aezilor sau rapsozilor greci care au contribuit la transmiterea şi la definitivarea epopeilor homerice.
2. poet care imită stilul poeziei lui Homer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyhybride)
1. hibrid rezultat prin polihibridare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. acquiescer)
1. a accepta condiţiile unei acţiuni juridice, ale unui contract.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)
1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)
1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.