Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rigidité, lat. rigiditas)
1. însuşirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub acţiunea forţelor exterioare.
2. (fig.) severitate excesivă; asprime; formalism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. frigidité, lat. frigiditas)
2. indiferenţă sau aversiune, la femei, faţă de raportul sexual; incapacitate de a obţine orgasmul.
3. starea a ceea ce este rece (ex. frigiditatea unui cadavru, frigiditatea marmurei).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. psychorigidité)
1. caracteristică de comportament a unui bolnav care perseverează în propriile idei şi convingeri, lipsit de dinamism adaptativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiparkinsonien)
1. (medicament) care diminuează rigiditatea şi trembolenţa în boala lui Parkinson.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autoportant)
1. (arhit.; despre bolţi) a cărei stabilitate este asigurată doar prin rigiditatea formei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contracture, lat. contractura)
1. contracţie musculară persistentă, involuntară, însoţită de rigiditate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dunit)
1. rocă bazică vitroasă, cu o mare densitate şi rigiditate, alcătuită din olivină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frigide, lat. frigidus)
1. rece; (despre plante) care creşte în regiunile răcoroase.
2. care suferă de frigiditate.