Rezultate principale (Riposta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. riposter)
1. a răspunde, a replica (prompt şi cu energie).
2. a lua atitudine împotriva unei nedreptăţi; a protesta.
3. (scrimă) a ataca imediat după ce a parat o lovitură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. riposte)
1. răspuns prompt şi energic, replică; acţiune hotărâtă care respinge un atac.
Rezultate secundare (Riposta):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-riposte)
1. (sport) acțiune ofensivă efectuată imediat după atacul adversarului; contraatac.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrer)
1. a contrazice, a riposta.
2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră.
3. (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-attaque)
1. atac executat de forţe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor şi pentru a restabili poziţiile.
2. (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. contre-attaquer)
1. a executa un contraatac.
2. a ataca imediat după respingerea unui atac advers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-coup)
1. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forţele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + procedeu)
1. (sport) acţiune tehnică ca ripostă la (contra)atacul adversarului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarmer)
1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările.