Dictionar

Rezultate principale (Riposta):

Riposta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. riposter)

1. a răspunde, a replica (prompt şi cu energie).

2. a lua atitudine împotriva unei nedreptăţi; a protesta.

3. (scrimă) a ataca imediat după ce a parat o lovitură.


Ripostă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. riposte)

1. răspuns prompt şi energic, replică; acţiune hotărâtă care respinge un atac.


Rezultate secundare (Riposta):

Contraripostă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-riposte)

1. (sport) acțiune ofensivă efectuată imediat după atacul adversarului; contraatac.


Contra 3

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrer)

1. a contrazice, a riposta.

2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră.

3. (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă.


Contraatac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-attaque)

1. atac executat de forţe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor şi pentru a restabili poziţiile.

2. (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă.


Contraataca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. contre-attaquer)

1. a executa un contraatac.

2. a ataca imediat după respingerea unui atac advers.

3. (sport) a da o ripostă.


Contralovitură

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-coup)

1. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forţele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare.


Contraprocedeu

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + procedeu)

1. (sport) acţiune tehnică ca ripostă la (contra)atacul adversarului.


Dezarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili predea armele.

2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.

3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război.

4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.

5. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările.