Dictionar

Rezultate secundare (Risipi):

Risipire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. risipi)

1. acțiunea de a irosi (bani, o avere, un patrimoniu) în cheltuieli dezordonate, inutile, excesive; rezultatul acestei acțiuni.

2. împrăștiere, răspândire, dispersare.

3. (concretizat) rariște.

4. (înv.) dărâmare, ruinare.

5. (concretizat) dărâmătură.

6. (fig.) destrămare, spulberare, îndepărtare.

7. (fig.) faptul de a irosi ceva (forțele, facultățile, timpul, viața, etc.) prin folosire dezordonată, fără profit; rezultatul acestei acțiuni.


Disipa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dissiper)

1. tr. a împrăştia; a risipi, a cheltui nebuneşte.

2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant.

3. refl. a se împrăştia.


Lux 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luxe, lat. luxus)

1. exces de cheltuieli; trai îmbelşugat şi risipitor.

2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.

3. splendoare, eleganţă; fast, somptuozitate.

4. (fig.) risipă, exces.


Prodig, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prodigue, lat. prodigus)

1. risipitor, cheltuitor.


Prodiga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prodiquer)

1. a da cu generozitate; a risipi.


Ucidere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ucide)

1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.

2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.

3. (înv.) lovire puternică.

4. (înv.) încăierare.

5. (fig.) provocare a dispariției.

6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.


împrăștiere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. împrăștia)

1. acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire.

2. (înv.) împrăștiare.